Nu ne legăm de conţinut, astăzi. Oameni care să citească prostii sunt peste tot şi vor exista mereu. Problema ziarelor este legată de difuzare. Degeaba fac ei marketing pe rupte dacă eu nu ajung să pun mâna pe ziar.
Chioşcurile nu sunt o soluţie. Când te grăbeşti aă ajungi la muncă, nu mai stai să te opreşti ca să cumperi ziarul. Abonamentul?! Cea mai proastă soluţie. Mai ales dacă foloseşti serviciile oferite de Poşta Română. Astăzi, la ora 17:20 eram la sediul unei firme. A intrat poştaşul pe uşă. Adusese cotidianul la care era societatea abonată. La ora 17:20… Cine să-l mai citească? Sulea?!
De aceea oamenii încep să prefere informaţia găsită pe internet. Nu doar pt. că e gratuit. Ci pentru că este uşor de pus mâna pe ea. Ce concurenţă poate să facă un ziar adus la 17:20 cu un site de ştiri, unde mă pun la curent cu una-alta, dimineaţa, la cafea?!
Comentează aici!
3 comentarii pentru "De ce mor ziarele"
santos
October 21st, 2009 at 19:32
Ar mai fi o varianta:vanzatorii ambulanti de pe la semafoare care au luat locul aurolacilor-stergatori -de-parbrize sau al cersetorilor–arbre-magic.
Motanes
October 21st, 2009 at 19:36
Da, în sezonul cald. Pe ploaie nici ei nu prea stau, nici tu n-ai chef să deschizi geamul.
Dollo
October 21st, 2009 at 21:16
moare, moare, da’ nu se preda! ;)
apoi, o sa razi, dar exista multi oameni care citesc ziarul seara. in vremea cand lucram la un oarecare cotidian, aveam peste 20.000 de abonamente (cifra mare si pe vremea aia si acum) in special in mediul rural. acolo oamenii citeau ziarul seara, cand se retrageau spre case dupa trebile de peste zi. noi judecam lucrurile din birou, unde ne-am obisnuit ca odata cu deschiderea calculatorului sa ni se deschida si toate cele tz site-uri de stiri fara de care ni se pare ca nu se face lumina. lumea e un pic diferita ;) ma rog, asta romaneasca, pana vom avea alta
azi nu cred ca mai exista cei 20.000 de tarani care sa citeasca vreun ziar, abonamentele au scazut dramatic la toti, iar dpdv al taranilor asta nu se datoreaza postasului, ci continutului, despre care, ai dreptate, e mai bine sa nu vorbim :)