N-am mulţi prieteni. Parcă nici nu suport ideea ca eu să nu-mi aparţin mie decât într-o oarecare măsură.
De fapt, să ai prieteni adevăraţi este de-a dreptul obositor. Atunci toate problemele lor e musai să devină ale tale. Şi asta nu pentru că eşti căutat(ă) la telefon din cinci în cinci minute sau pentru că te trezeşti la miezul nopţii că cineva îţi sună la uşă. Dar nici nu poţi să fii altfel. Te bucuri pentru realizările prietenilor tăi şi te întristezi la necazurile lor. Dacă îţi sunt prieteni adevăraţi.
Să fiu sincer, este destul de riscant să ai prieteni adevăraţi. Chiar mai periculos decât atunci când eşti singur. În lumea ta, tot ce faci este motivat, alegerile îţi sunt neapărat cele mai bune, doar soarta îţi poate fi potrivnică. Tu faci numai ce e bine.
Când ai prieteni adevăraţi ei îţi spun că ai greşit în alegerea ta, că eşti delăsător sau că ai intrat în afacere cu cine nu trebuie. E clar că asta te poate supăra, de parcă nu ţi-ar fi ajuns toate durerile de cap pe care le ai. Tocmai de aceea cred că e un act de curaj să ai prieteni. Să ai prieteni adevăraţi este egal cu a renunţa la egoism şi a crede că tu eşti cea mai deosebită fiinţă de pe planetă. Şi asta e al naibii de greu.
Dacă prietenia te ajută să te vezi aşa cum eşti atunci poate că acesta este darul pe care Dumnezeu ni-l oferă ca să putem înţelege mai mult din condiţia noastră de muritori. Cine ştie?!
Poate că prietenii adevăraţi sunt, de fapt, tot o parte din noi, pe care ne bucurăm când o găsim. Numai să avem curaj să o căutăm.
Oricum, Marlen Dietrich spunea că „prietenii pe care-i poţi suna la patru dimineaţa sunt cei care contează.” Mi-a plăcut şi următoarea definiţie a prieteniei: „Prietenă este cineva care ajunge la tine când ai gripă, cu o pungă de portocale, un roman poliţist şi un buchet de flori. Pune florile în vază, îţi pregăteşte o băutură fierbinte, spală tot – şi pleacă.”
Comentează aici!
9 comentarii pentru "Curajul de avea prieteni"
Rita
June 13th, 2008 at 02:17
Well, mie mi se pare ca e doar o cantitate finita de prietenie sau de disponibilitate, care in anumite conditii foarte speciale se mai poate regenera. In rest insa trebuie folosita cu mare atentie si delicatete. N-am inteles niciodata de ce oamenii se poarta cu manusi fata de straini, dar nu se sfiesc sa ii raneasca pe cei dragi… de-ale oamenilor :P
Dar mi-a placut aia cu romanul politist. Si pentru cine a vazut “you’ve got mail” descrierea aia seamana binisor cu o scena din film :)
motanes
June 13th, 2008 at 02:38
Da. cred că se termină.
miki
June 13th, 2008 at 15:07
aaah, prietena mea cred că a citit toate sfaturile despre cum să fii un prieten perfect şi şi le-a însuşit întrutotul. astfe, nu mă lasă să îmi deschid singură sticla cu suc, îmi cumpără zilnic ceva ce crede că îmi place, ar veni să îmi facă mâncare şi curat că cică nu are rost să dau bani pe femeie, când mai dorm pe la ea are grija mereu să mă învelească fără de greş… ma oboseste raaaaaaaaaau!!!! i+am spus de o mie de ori sa ma mai lase, dar se pare ca nu poate.
o fiica de psiholog mi-a zis că toată grija asta exagerată a mamelor faţă de copii este un alt fel de manifestare a agresivităţii. aşa o fi şi la ea. şi de fapt nu îmi e prietenă ci duşman :))
Luminita
June 15th, 2008 at 16:24
Motanes, acum nu stiu daca tu esti de acord sau nu, iata ce am facut: am luat cu copy/paste articolul tau, l-am trimis la prietenii mei impreuna cu adresa blogului tau si evident precizand ca articolul a fost scris de Motanes. Daca vrei iti trimit un mail cu respectivul mesaj trimis de mine in calitate de luminita2007, personaj de pe Trilu. Astept raspuns.
O zi cum ti-o doresti tu !
motanes
June 15th, 2008 at 23:33
@ miki / o fi
@ Luminiţa / Facă-se voia ta! motanes@gmail.com :)
Luminita
June 16th, 2008 at 08:22
Draga Motanes, am scris mesajul la articolul tau de azi cu drumul cel lung inainte de a vedea ca mi-ai dat acceptul, oricum am vrut sa vezi ce anume am scris, cum am scris ca sa fie clare lucrurile. Multumesc pentru accept, sa stii ca niciodata in viata mea nu mi-am insusit nici macar un citat, fara sa dau sursa.
O zi asa cum ti-o doresti tu !
Elena
June 16th, 2008 at 21:51
Multumesc LUMINITA ,ca miau…o asemenea sursa.Mie imi plac pisicile foarte mult.De fapt noi toti din casa iubim aceste animalute torcatoare…
Omul(pentru ca asta sunt…si pot sa-mi fac o parere cat de cat)poate sa aiba un numar infinit de prieteni.Am spus “infinit” deorece prietenia vine in vizita si pleaca…Nu sta pe capul tau sa te tortureze.Ea vine cu ceva nou care-ti face placere…si se retrage discret…discret…si iar apare…si iar…
De aceia avem un numar infinit de prieteni…Noi trebuie sa descoperim partea frumoasa .Acum o sa-mi spui ca sunt utopica.Ups!
Prietenii reactioneaza diferit.E normal sa fie asa.Daca se satura de tine nu poti sa le dai in cap…dar poti discret(of tare-mi place cuvantul asta)sa-i sustii dezinteresat de ceva.Vor realiza ca …ceva frumos se vede la orizont…
“Un suras in plina vara” pentru Motanes
Seara buna ,si vise frumoase
motanes
June 16th, 2008 at 23:59
“Un suras in plina vara”, filmul sau….?
maia
April 11th, 2010 at 14:40
fereste-ma ,Doamne ,de prieteni,ca de dusmani ma feresc singur!cei mai buni prieteni sunt dealtfel si cei mai perfizi dusmani,te cunosc cel mai bine,stiu slabiciunile!!!