Motanes – Regele maidanelor

Aud că Algocalminul nu se va da decât cu reţetă de acum încolo. Că, vezi Doamne, conţine ol susbstanţă care poate fi periculoasă. La fel ca în ultimii 30 de ani de când românii folosesc acest medicament ieftin şi la îndemână pentru alinarea durerii. Dacă nu mai rezistaţi, fiţi liniştiţi, Furadanul rămâne la liber.

Sunt indigmat din cauza aşa-zişilor fani care, după ce a murit Mădălina Manole, au dat năvală să cumpere CD-urile cu muzică ale acesteia. Adică atunci când trăia, bine merci, se căutau Guţă şi Andre, acum, după ce a murit, e cool să ai un CD cu Mădălina în casă. Mă laşi? Bleah…

Nu putem şti ce a fost în sufletul Mădălinei Manole, într-atât de mult încât aceasta a ales să-şi termine viaţa în ziua în care trebuia să împlinească 43 de ani.
yyy
Unii spun că Mădălina nu avea dreptul să se sinucidă de parcă viaţa ar fi obligatoriu de trăit aşa cum gândesc ceilalţi. A avut motivele ei. Mult mai puternice decât dorinţa de a-şi vedea copilul crescând.
yyyy
În societatea noastră, majoritatea oamenilor îi judecă şi condamnă pe sinucigaşi. La fel cum civilizaţia ne-a făcut să vorbim de dreptul omului la viaţă de ce ne-ar opri bunul simţ să recunoaştem dreptul omului la moarte?!
yyyy
Eu sunt dintre cei care preferă viaţa, spun că vreau să trăiesc. Aceasta este alegerea mea. Cine ar trebui să alegă în locul meu? Toţi cei care nu sunt de acord cu mine? De ce?!

Să fim optimişti! Lucrurile se vor aşeza. După concedii, oamenii vor gândi mai limpede. Fiecare va şti ce are de făcut. Mergem în direcţia cea bună. Poate că mai încet, dar mergem. Va fi bine. Să fim optimişti!

Nu o să dau exemple. Aş fi nevoit să încep cu mine. Aşa… o să scap ascuns după generalizări generale  :D
Blogurile nu mai sunt la modă. Cei care s-au apucat mai de mult s-au cam săturat. Cei care s-au apucat mai recent au obosit mai repede. Şi din unii şi din alţii… erau bloggeri care ţineau cu sufletul la gură citititorii.
YYYYY
Apoi s-a scurtcircuitat ceva. Bloggerii au început să scrie mai rar. Neîndemnaţi de posturi noi şi savuroase, cititorii s-au împuţinat, s-au răcit, au dispărut atraşi de alte jucării. Când bloggerul a revenit cu chef de scris şi a risipit pânzele de păianjen s-a plâns că n-a fost primit în urale, că n-a auzit aplauze până în ultimul rând, că nici o frumoasă nu i-a făcut cu ochiul.
YYYYY
Aveam câteva bloguri pe care intram zilnic. Plictiseală la maxim. O fi de la vară, o fi de altele. Dar mie îmi este dor de vremurile de acum vreo doi ani. Ce o fi cu mine de am devenit aşa sentimental?! Să mai bun bere la rece…

Ce Tuareg frăţică?! Dacă pui un bullbar la Logan… nimic nu-ţi mai trebuie. Muhahaha! (©Foto: motanes.ro)

“Felicitari, cred ca ai investit ceva timp si nervi in asta si multumesc! acum chiar ca voi reveni pe acest blog”. Luaţi textul dintre ghilimele şi daţi o căutare pe Google. Veţi vedea pe câte bloguri lasă nepotul acest comentariu. De ce? E şi asta o formă (agresivă şi nesimţită) de a-ţi face publicitate la site/blog. Nici măcar nu se oboseşte să scrie un comentariu de 5 cuvinte la un post. Comentariu copy/paste… acelaşi pe 1000 de bloguri. Bleah! Data viitoare îl bag la spam.

Mă uitam, pe Picasa, la pozele din concedii trecute. Mai am trei săptămâni şi un pic şi iar plec în concediu. Iuhuuuu!

Am văzut nunţi cu mirele în bluejeans… De ce morţii sunt îngropaţi, toţi, în costum?