Acum ceva vreme mă plimbam pe aici… prin Amsterdam. Unii citeau,alţii munceau… La noi, citesc mai puţini.Dar nici cu munca nu se omoară lumea…
Acum ceva vreme mă plimbam pe aici… prin Amsterdam. Unii citeau,alţii munceau… La noi, citesc mai puţini.Dar nici cu munca nu se omoară lumea…
În ziua de astăzi biblioteca din sufragerie n-are cum să mai fie umplută doar de pahare şi bibelouri chinezeşti. Adevărul, Jurnalul Naţional, Săptămâna Financiară şi alte ziare şi-au făcut cârjă de vânzări din cărţi oferite la pachet. … Observ că sunt o grămadă de contemporani care se îngrămădesc la primele ore la chioşc, ori fac [...]
Hai să vă vedem! Care este cea mai citată şi în acelaşi timp ce mai necitită carte? Care este acea carte din care foarte multe persoane pretind că-şi extrag vorbele de duh, deşi dacă s-ar pune să citească ar vedea că în cartea respectivă nu scrie bazaconiile pe care le debitează ei?
Ca în cazul tuturor intelectualilor care poposesc pe acest blog… la început a fost cartea. Apoi femeia. Prima carte pe care am citit-o, cu adevărat, a fost manualul tehnic al tractorului U650. ABCD-arul nu se pune la socoteală, mai sărac în text decât un blog cu poze. După accea cred că a fost o carte despre [...]
Vi s-a întâmplat să aveţi zile în care numai gândul să citeşti pagina 5 din Libertatea seamănă cu o excursie la Biblioteca Academiei?! La ora asta n-am chef să citesc nici etichetele borcanelor din frigider. Am mâncat nişte şuncă, iar muştarul părea Dijonnaise. N-am stat să mă uit pe etichetă. Sunt acum în momentul în care [...]
E adevărat că n-am mai trecut pe la bibiotecă de câteva săptămâni bune. Am de returnat o carte de Gabriel García Márquez. Nu prea am mai avut chef de citit în ultima vreme. Am câteva frunze uscate pe birou… Dar să n-o dăm în sentimentalisme. Bibliotecara a renunţat să mai mă sune. Ultimul telefon de [...]
Merlot să fie. Miroase a piele, nu vă spun de unde. Pagini vechi, îngălbenite, care-mi aduc aminte de podul din Casa Blestemată. “Arcuşele se cabrară pe coarde ca o turmă de girafe sălbatice, prinse într-o plasă de sârmă ghimpată şi spaima lor răsună ca nişte lovituri surde în poarta îmblânzitorului de bestii umane şi note [...]
Am primit cadou, vineri, trei cărţi vechi: – Toamna patriarhului – Gabriel Garcia Marques – Semnul roşu al curajului – Stephen Crane – Nopţi albe – Dostoievski Am citit, astăzi, 36 de pagini, din Crane. Mă simt ca atunci când eram (foarte) tânăr şi după ce mă întorceam obosit din peregrinări vinovate, îmi umpleam plămânii [...]
Motanes e cineva sau ceva… Are discernamant, loc de munca, simtul umorului, telefon, camera foto, cinci degete la o mana. Citeste: termenul de garantie de pe ambalaje, ziare, carti, in sufletul oamenilor. Motanes se uită: pe unde merge, dincolo de aparente. Cateodata se uite pe sine. Îi place: sa aibă mereu dreptate, salata de vinete, sânii naturali şi ochii albaştri. Nu are: un milion de dolari, psoriazis, cauciucuri de iarnă, geacă din puf de pinguin. Motanes nu înghite: săbii, minciuna, prostia, sâmburii de măsline Puteţi să-mi scrieţi, dar nu e obligatoriu, la: blog@motanes.ro